Sa multumim turmelor de conducatori care de 30 de ani isi bat joc de noi.
Sa multumim turmelor de alegatori care de 30 de ani aleg aceiasi oameni care i-au furat pana la chiloti.
Sa multumim celor care isi vand votul si isi bat joc de copiii lor.
Sunt realesi primari contra uleiului si zaharului, in 2020.
Iar acum, cifrele minunarului an in care ne aflam stau asa, conform unui raport World Vision România.
❗️Peste o treime dintre copiii din România trăiesc în locuinţe a căror toaletă este în curte.
❗️Unul din cinci copii care nu are WC în casă nu se spală pe mâini după ce folosește toaleta!
❗️Mai mult de 30% dintre copiii români trăiesc în locuinţe fără toaletă în interior, media Uniunii Europene fiind de sub 3 procente, conform Raportului de cercetare „Bunăstarea copilului din mediul rural”, realizat în 2018 de Fundaţia World Vision România, scrie Agerpres.
❗️În acelaşi timp, un raport al Ministerului Educaţiei şi Cercetării arăta că, în urmă cu trei ani, peste 2.200 de școli aveau grupurile sanitare în curte, fără apă curentă şi fără canalizare, iar în 2018 funcţionau cu grupuri sanitare neconforme aproape 1500 de şcoli şi grădiniţe. Cifra a scăzut puțin anul trecut și a ajuns până aproape de 1200.
Votati cu cap! Nu va mai lasati cumparati! Votati oameni cu proiecte, nu ii mai votati pe aceiasi care nu au facut nimic. Implicati-va! Copiii vostri nu au nicio vina!
Oferta speciala la CARTI!
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
