Azi am avut cel mai frumos dialog purtat vreodata in trafic. Un nene, posesor de masina galbena cu cruciulite la oglinda, mi-a taiat calea, dezi trebuia sa cedeze trecerea. Am pus frana in ultimul moment si a inceput conversatia:
-Fu*u-te-n aripa! mi-a spus si a venit spre mine cu o mare bata de baseball.
I-am multumit frumos, dar faptul ca am reusit sa pun o frana la timp, nu cred ca ma face chiar ingeras.
-Nu este cazul, multumesc! Nu am aripi inca, sunt doar un om.
-Ha? Ia ca-ti dau eu..
Freca in mana bata de baseball, nelinistiti. Eu am simtit imediat ca e pentru mine, ca vrea sa mi-o dea cadou.
-Nu doresc, multumesc frumos pentru intentie!
Putin derutat, omul a tinut sa isi ceara iertare pentru greseala si ma asigure ca totul este in regula. Apoi m-a intrebat daca am ceva probleme de sanatate, mai précis cu vederea, si s-a oferit sa ma ajute sa le rezolv.
-Da-te, ma, in p*** mea de chior! Tu esti chior, ma, vrei sa imi bag eu p***a in ochii tai ca sa incepi sa vezi bine?
I-am raspuns:
-Nu am probleme cu vederea, dar va multumesc frumos pentru ca sunteti asa de saritor. Sunteti oftalmolog?
-Baga-ti-as sarma in nas, ce ‘talmolog zici?
M-am dus la el sa ii strang mana:
-Sunteti foarte de treaba, dar nici piercing nu vreau. Am trecut de etapa aia…
Iar omul a continuat. S-a aratat cu adevarat ingrijorat de rudele mele, in special de cele decedate, pe care voia sa le iubeasca. Pe rand.
-Sa-mi bag p*** in mortii ma-tii, unu cate unu! Pana se scoala toti, ma!
I-am spus ca ar fi destul de ciudat sa isi revina toti cei decedati, dar m-am gandit ca baiatul cu cruce mare la gat este un fel de om de stiinta, asa ca nu am vrut sa ii tai aripile.
-Ati putea incerca, i-am zis. Sunt imprastiati prin diferite cimitire, dar va dau toate adresele. Ati mai incercat pana acum sau e ceva experimental?
-Ce?
-Procedeul acesta de resuscitare, de trezire din lumea de dincolo. Ati incercat pe rudele dumneavoastra?
-Ce, ma?
De nervi, i se zbatea crucea de la gat, ii vibra o vena la tampla si se inrosise tot, ca un pescar.
-Lasati, chiar ma bucur ca v-am intalnit asa… Daca veti reusi, voi fi primul care o sa ma laud ca va cunosc, mare savant roman!
-Ce, ma?
-Nu degeaba a dat tara asta atatea genii.
La final, omul era complet derutat, asa cum sunt mai toti oamenii foarte inteligenti si pierduti in sfere inalte.
M-am dus spre el cu gandul sa il imbratisez, dar s-a ferit si a intrat inapoi in masina. La plecare mi-a strigat nervos, pe geam, ca vrea sa mearga la mama mea si sa ia niste ceapa. Pe care s-o si umple de dragoste.
-Fu**-ti ceapa ma-tii!
L-am lasat asa, uneori geniile au micile lor probleme pe care noi, muritorii, nu le intelegem pe de-a intregul. Am sunat-o pe mama si i-am spus:
-Scoate, te rog, cateva kilograme de ceapa. Vine la tine un domn, din partea mea. Da-i-o si nu pune intrebari!
PS: Acum sunt putin ingrijorat ca o sa il usture. Sper sa nu… Il voi intreba, daca o sa il mai vad prin oras.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”
