V-ati intalnit cu taximetristul cu doua facultati?

Are in jur de 50 de ani si, de cum intri in masina lui, miroase placut. Daca faci ca mine si urci in taxi cu mintea incarcata de prejudecati, mieeasma asta o sa te izbesca. Nu te astepti.
Ca pasager in taxiurile bucurestene esti mereu in garda. Adica eu ma pun pe scaunul din spate, fixez bine picioarele de podea si astept din clipa in alta sa fiu aruncat cu capul in scaunul din fata.
-Eu voi merge legal. Daca va grabiti, ar trebui sa stiti asta.
Asta al doilea soc. Un taximetrist care “va merge legal”, care n-o sa incalece linia de tramvai, care n-o sa taie calea nimanui, care n-o sa injure tot ce prinde,  in disperarea de a face cat mai multe curse.
Al doilea soc e faptul ca si-a inchis statia, “ca sa nu ne bruieze incontinuu”.
-Imi cer scuze, o lasasem deschisa!
Ma uit la numarul de identificare, ma uit pe geam. Da, sunt in ca in Bucuresti, nu m-am teleportat din greseala intr-un oras cu taximetristi civilizati. Bun, ce urmeaza? Sigur o sa fumeze!sigur ma umple de fum! Ei bine… nu.
Au urmat asa: omul mi-a cerut voie sa puna muzica.
-Am un cd facut de mine, chill out. Dar daca nu va place, pot da drumul la radio.
Nu-s manele? Nu urla Alex Velea din difuzoare? Nu m-am mai putut abtine si l-am intrebat.
-Nu aveti nicio legatura cu restul taximetristilor pe care i-am cunoscut. Sau poate sunt eu plin de idei preconcepute.
Si mi-a povestit. Stefan are 52 de ani, este bucurestean si are doua facultati. A urmat mai intai Istoria, din pasiune.
-.Cand eram mic toceam Almanahul Istoric, pana il lasam fara coperta.
Apoi a studiat Economia, la ASE, crezand ca asa se va descurca mai usor in Economia de Piata.
-Nu e de mine, domnule! La noi nu e Economie de Piata, ci o caracatita. Ai pile? Reusesti sa pui mana pe contracte, pe spatii comerciale, pe afaceri cu statul. Nu e de mine! Nu are nicio treaba cu Economia ce se intampla aici, e pur si simplu conditionat de pile.
Acum este profesor de Istorie la un liceu din Sectorul 6. In fiecare zi, dupa ore, face cateva ore de taximetrie.
-Mai sunt profesori, sa stiti! Numai de la mine de la liceu, mai am un coleg, profesor de limba romana, care face taximetrie sambata si duminica.
Stefan lucreaza pentru fiica sa, studenta la Londra.
-Poate ea are o sansa. E studenta , la stat, nu plateste nimic. Dar viata e scumpa acolo, are nevoie de bani.
Omul asta mi-a darmat toate ideile mele preconcepute despre taximetristii melteni din oras. I-am cerut voie sa scriu despre el si m-a lasat. Cu conditia sa nu pun poza:
-Fata mea nu stie ca fac taximetrie. S-ar mania si ar vrea sa vina in tara la studii. Dar eu ciar vreau sa ii dau o sansa.
I-am strans mana domnului profesor  si am coborat buimac. Timp de cateva minute, am privit in urma taxiului. Nici nu stiu daca am apucat sa ii multumesc.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”