Citesc la preotul Manuel Avramescu despre biserica vandalizata in cartierul Titan, aflata la vreo 300 de metri de blocul in care am copilarit.
Zice preotul ca imediat dupa incident a aparut sugativa aia de George Simion, cu steagul dreptatii fluturand, care a promis imediat un mare miting anti vandali, sus valorile, sus biserica, sus strainii ne fura tara. Cealalta lipitoare, Sosoaca, sta si ea la panda.
Ba, cum se viralizeaza un subiect de interes national, sar si gandacii astia de rahat sa fie mot pe febeu in live si sa spuna sa nu se poate, nene, strainii ne fura tara si ne dau botnite.
Asa au facut astia un partid de 10%. Pur si simplu apar la fata locului, oriunde se intampla ceva, si fac pe preocupatii si patriotii. Iar fraierii pun botul. Nici nu stiu cine-s mai rai: aia care au vandalizat biserica sau lipitorile astea.
Cititul desteapta! Oferta!
…În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
