De un timp nu mai ascult muzica la radio. Am dat bir cu fugitii cam de pe vremea cand Moga facea rost de o racheta ca sa o salveze pe Andra, in caz ca ne loveste vreo cometa. Ala a fost momentul cand am pus milieul pe radio si asa a ramas.
Azi, un prieten mi-a trims un link, insotit de textul: „ba, tampitule, ascult melodia lui Smiley, „Flori de plastic”, de o ora, si nu inteleg ce dracu’ zice!”
„Flori de plastic
Ele niciodata nu mor
Flori de plastic
Uite cum cresc in subsol
Arata fantastic
Dar asta e tot ce pot
Flori de plastic
Au prins radacini peste tot”
Inceputul e destul de clar: florile de plastic sunt asa, metaforic vorbind, organice. Ele sunt false, dar cumva reusesc sa prinda radacini. Nu e mare lucru, ne imaginam si noi treaba asta.
„Decor dezolant, in jungla de asfalt
Vantul le bate si ele tresar
Cu ochii inchisi, lipsite de simt
Cu mii de pacate si nume de sfinti”
Asadar, florile de plastic tresar, deci au simturi! Sunt totusi niste flori cu sentimente. Pana in versul urmator, cand Smiley ne spune clar ca „sunt lipsite de simt„.
Pana mea! cand credeam ca am inteles si eu…
Ma confuzeaza ingrozitor chestia asta si as vrea sa merg mai departe cu logica.
Aflu ca florile astea moarte, dar vii, cu ochi si cu simt, dar si fara simt, au nume de sfinti. Aici am apelat la toate cunostintele mele in materie de flori si nu am gasit ceva sa se potriveasca. Sf. Gheorghe nu seaman cu laleaua, ca sa zic asa. Nici Sfantul Ion cu micsuneaua. Poate or exista „flori cu pacate si nume de sfinti”, nu zic nu!
Ma loveste in continuare:
„Si toti suntem flori fara radacini, cu sufletul gol inca ratacim
Sa-l umplem prin mall si alte saracii”
Florile suntem noi, care avem sufletul gol si vrem sa il umplem la mall… Ceea ce ma deruteaza e ca ni-l umplem cu saracii. Nu stiu de cand nu a fost Smiley la mall sau, in fine, cel care a scris capodopera, dar la mall gasesti orice, MAI PUTIN SARACII. Nu exista ceva, orice, la mall, care sa poata fi numit „saracie”!
„Si Soarele ne arde fiindca-l parasim
Nu ne leaga pamantul, nu curgem cu apa
Nu ne bate vantul, ne acopera geaca
Floare sapa floare pana-o floare moare si pe care floare crezi c-o mai doare… „
Aceste versuri m-au dat peste cap si mi-au tulburat toata ziua.
Deduc ca Soarele ne bronzeaza, pana ne arde, pentru ca noi il parasim. Cum poti sa parasesti Soarele, asta ramane in discutie filosofica. Plecam de langa el, ca sa nu ne frigem, logic, dar lui nu ii convine si ne arde! Soarele ma-sii de mofturos, nicicum nu e bine!
Apoi urmeaza urgia:
-„pamantul nu ne leaga” – e o referire la Ion-blestemul pamantului? e un fel de adaptare dance a unei idei despre iobagi sau ce mama naibii inseamna asta?!?!
-„nu curge cu apa” -cred ca era” nu curge apa”, iar textierul a scris asta pentru ca se luase apa calda in momentul creatiei. Cred!
-„nu ne bate bantul, ne acopera geaca„- asta e simplu, inteleg. Daca suntem arsi de soare si nu curge apa, macar aveam geaca. Parca e text de la Meteo, scris de Busu!
-„floare sapa floare pana-o floare moare si pe care floare crezi c-o mai doare”- astea sunt versuri scrise de un nepotel, nu, Smiley? Spune-mi ca da, te rog! Si spune-mi ca nu avea mai mult de doi ani si ca nu i-ai dat bani! Te rog! Oricum sper sa nu o doara prea rau pe floarea de plastic care simte, dar nu simte nimic. Si acum s-a apucat si de sapat.
Si am mai ascultat o piesa, aparuta la sugestii pe youtube. Ma rog, cateva versuri, atat am putut.
„E trecut de 2 noaptea,
Cand strapunge linistea
O bataie repetata
Insistand la usa mea.”
Bataia repetata insista la usa ta? Hai, da-o in mama ei de bataie, spune-i sa se potoleasca odata si sa nu mai insiste atat! Da’ cum face bataia? S-a incarnat intr-un om?
Ce vreau sa spun, in concluzie: versurile pieselor lui Smiley sunt minunate! Aproape ca au logica si aproape ca iti dau senzatia ca le-ai inteles. Nu ramai ca mutul cateva ore, intrebandu-te ce naibii a vrut sa zica textierul. Versurile sunt bune, va zic eu.
Singura conditie ar cam fi sa iei un vers de ici, unul de colo:
-De unde vii la ora asta?
-Din statie de la Lizeanu.
-Cand aveai de gand sa vii Acasa?
-I’m sorry!
– Pe muzica mea? Cu gura ta… In lipsa mea, tu te-ai intalnit cu un Oarecare?
-Cu fuioru’ unui Nemuritor!
-Cai verzi pe pereti!
Macar ar avea noima.
PS: Smiley, cunosc niste baieti si fete de pe net, Baranca si altii. Fac niste versuri de mori! Apeleaza cu incredere, fac cinste! Nu te-ai saturat sa te intrebe oamenii daca piesele alea chiar sunt in limba romana?
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
tare. la mai multe comentarii pe text la marile piese ale marilor artisti.
Cred ca ai fost mai mult decat critic.. as zicd rautacios. Nu zic ca e o capodopera dar fata de ce se canta acum, piesa aia mi se pare cu cateva clase peste. Daca nu ai fost ‘sarcastic” prin comentariul tau pe text, sa-mi scrii si „te ajut”…. nu sunt fan Smiley, daca intra in discutie
Sunt fracturi logice si exprimari din alta limba.
Flori de plastic e metaforic spus. Daca vrei intelegi. Fiecare înțelege cat il duce. Probabil la vremea lui si cel care scria despre florile de mucegai era înțeles tot așa.
Sigur ca da.
Sunt foarte curios cum l-ai comenta pe Nichita Stănescu, stimabile!
Ce comparatie nemeritata, stimabila. Nichita e preferatul meu, iar versurile sale nu se compara cu… astea.
De curand Smiley a inceput colaborarea cu Poptamas….si uite ce a iesit!
Ce parere ai despre „Domnu’ Smiley”?
hateri..flori de plastic=femeile false,fitoase.
„Si toti suntem flori fara radacini, cu sufletul gol inca ratacim
Sa-l umplem prin mall si alte saracii” adica ne intereseaza asa mult lucrurile materiale
Nu tre’ sa fii un geniu sa intelegi piesa :)) esti penibil..parerea mea
Gata am gasit solutia. Sunteti pregatiti??????????????????????/ Ca sa intelegem ce a vrut sa spuna poetul ( Zambaretul de serviciu) trebuie sa scriem si noi versuri la fel de alambicate si de sordide. Incep eu: Traiesc ca sa iubesc/ Scrinul este murmurul letargic/Vina mea ca o belesc/ Sunt mic/ Aidoma unui limbric. Sacerdotal jelesc soldatii/Mictiunea realitatii este umoarea care ninge abisal/ Giulgiul si mafiotii/ Helios zace intr-un pat sugerand calofilia din mediul tribal.