Vine razboiul?

Acum vreo doi ani eram prin Belgrad si, la o intersectie, vad o cladire cu o mare gauroaie in centru, ca si cum facuse cineva un tunel. M-am dat jos din masina sa o fotografiez, dar a aparut imediat un politist sarb care mi-a luat aparatul. Apoi mi-a explicat ca pe acolo a trecut o racheta americana, dar ca nu vor ca pozele sa ajunga pe net. Nici pana azi nu am inteles de ce.
In urmatoarele zile am mai vazut prin oras cladiri care fusesera bombardate, gaurite partial sau cu peretii cazuti, pastrate asa, ca aducere aminte. La fiecare zis tremura carnea pe mine de nervi, de neputinta.
Azi m-a intrebat un domn pe net daca mi-e frica de razboi si mi-am amintit ce mi-a zis politistul sarb:
-Razboi nu mai exista. Unii apasa pe buton si tu esti carne de tun. N-ai nicio sansa! Tu nu mai lupti, doar stai in casa la tine, auzi un suierat si in secunda urmatoare ai ramas fara sufragerie. Asta daca ai noroc… Au lovit un spital de copii, da? Apoi ii auzi pe politicieni la televizor cum ca au lovit tinte militare si aia e!
Da, fac pe mine de teama razboiului!  Si mi-e frica mai ales de cazul in care eu nu-s in sufrageria aia, dar e cineva drag. Cine a vazut cladirile din Belgrad nu are cum sa nu tremure la gandul asta. Belgrad:

PAGINI DE FACEBOOK : Silviu Iliuta–cronicipebune

In Siria e mult mai rau, aproape ca nu mai sunt cladiri in picioare.

Simplificata la maxim, situatia se prezinta asa:

Sa presupunem ca intr-un bloc locuieste o familie pe nume Siria. O vreme a trait in pace si democratie,  toti se intelegeau intre ei. Apoi s-a intamplat asa:
Capul familiei este un descreierat si un betiv pe nume Bashar al-Assad. El ii batea pe toti in fiecare zi, astfel incat vecinii nu mai suportau situatia si erau disperati. Toti vecinii.
Copiii si mama, adica poporul, nu au mai tolerat tratamentul betivului si au vrut sa il dea afara pe nebun. Nu au reusit, dar l-au facut sa doarma numai in sufragerie, iar ei au ocupat bucataria si o camera.

Dupa o vreme, unii dintre copii s-au baricadat in baie si au format Statul Islamic, ISIS. Scopul lor: sa il arunce in strada pe descreieratul de Assad. Asa ca ii atacau periodic sufrageria cu arme primite pe geam de la nu stiu cine.

De aici lucrurile se complica ingrozitor.
Un vecin de la etajul 7, Administratorul tuturor blocurilor, boxer, musculos, smecher, care face legea in cartier, SUA, suparat pe zgomotele din fiecare seara din sufrageria vecinului, a hotarat sa il bombardeze pe nebunul de Assad, dar si pe cretinii de la ISIS din baie. In acelasi timp, erau afectati si mama si copiii ramasi in casa.

Inainte de a interveni Administratorul SUA, Presedintele blocului, Rusia, l-a ajutat pe descreieratul de Assad sa scape de ISIS, dar fara prea mare succes. Asa cai i-a bombardat pe toti diin casa, mai putin pe Assad. Presedintele Rusia il tine in brate pe Assad.

Cretinii din baie, cei de la ISIS mai scapa din cand in cand pe strada si mai fac victime. In momentul asta cel mai mare pericol e ca tampitii astia mai fura cate in camion si terorizeaza tot cartierul.

Daca pana acum am mai inteles cate ceva, urmeaza nebunia: intr-o debara a casei stau ascunsi niste verisori primari, kurzii. Vor si ei sa lupte cu ISIS, dar si cu betivul de Assad.
Ruda de la tara, care era intamplator in zona, Iranul, hotaraste sa o ajute pe Rusia si pe Assad sa ii omoare pe cei de la ISIS.
Administratorul SUA si englezii vor sa intre cu forta in baie peste teroristi, dar le este frica de reactia Presedintelui Rusia.
Pe langa toate acestea, atat Rusia, cat si SUA, dar si ceilalti, ar cam vrea sa fure cateva bibelouri din casa Siriei.

Asa ca in momentul asta SUA bombardeaza, rusul il apara pe Assad si se simte jignit. Si SUA, si Rusia par conduse de copii de 5 ani  cu orgolii cat casa si ambitii de preamarire, asa ca au inceput sa arunce bombe de la unul la altul. Nimeni nu stie daca nu vor darma tot blocul, sau chiar cartierul.

PS: Romania locuieste in blocul de peste drum si asteapta sa vada daca mai scapa vreunul viu din casa pentru a-l lua in gazda cateva zile.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”