Vrei bani? Da in judecata Antena 3!

Saracutul Mihai Gadea a anuntat ca face cheta publica pentru a strange suma de 300 000 de lei datorata lui Kovesi. Singura problema e ca donatiile se vor face pe SMS, iar cei mai multi telespectatori Antena 3, fara suparare, nu stiu sa trimita un SMS.
In fine, Mihai Gotiu, senatorul de la USR care sforaia in Parlament, s-a decis, pe buna dreptate, sa dea in judecata Antena 3. Pentru asta:

Razvan Dumitrescu, jurnalist premitat la nivel mondial si interplanetary, odata cu tot postul, a zis ca domnul din imagine este Gotiu. Stire verificata din o sursa si jumatate, nu din trei, cum zice la carte. Si sursa aia si numatate erau Mircea Badea si Gadea. Hotarati voi care e jumatate.
Gotiu le cere o caruta de bani. Si ii va castiga. Probabil ca Antena 3 va face cheta publica, pentru ca amaratii aia de telespectatori sa plateasca si amatorismul unuia ca Razvan Dumitrescu.

Eu propun asa: ai fost in Piata Victoriei la manifestatii? Ai fost!
A zis Gadea despre tine ca ai luat bani de la Soros? A zis.
Ai fost cu cainele? Ai fost!
A zis ca s-au dat 30 de lei de caine, tot de la Soros? Au zis.
Pai cere-i, frate, lui Gadea dovezile sau daune morale! Apoi treci frumusel la Badea, iti dau eu dovezile inregistrate. Uite ce a zis de demonstranti: “aia din piata, hashtagistii lu’ resist, sunt trepanati” “sunt spalati pe creier”, “ o adunatura de cretini, cretini, ca altfel nu pot sa le zic.”
Te-au jignit? Ia-le banii, sa se invete minte!
Pui la dosar dovezile video, adaugi o poza cu tine din piata si ii dai in judecata pentru injurii. Sunt sigur ca faci rost de bani de concedii si, cu putin norc, falimentam si mizeria aia Antena 3.

In cazul in care lucrezi la Antena 3 si vrei sa ma dai in judecata pentru cuvantul „mizerie”, sa stii ca nu e injurios. La cum arata cloaca aia, e chiar un cuvand bland.
FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”