Inteleg ca biata femeie din Constanta a murit cu zile. Pompierii n-aveau saltea, n-aveau scara. Au venit sa se uite neputinciosi cum sare o femeie de la balcon dintr-o casa incendiata.
Acum cativa ani eram prin Sectorul 3. Ardea o magazie care intamplator se afla la 14 metri de un hidrant. Ar fi fost un incendiu usor in orice tara, se legau cu furtunul si il rezolvau repede. Nu si la noi. Au golit repede cisterna, blocat strada, apoi au asteptat mult, cred ca vreo 30 de minute, sa vina o masina cu furtun foarte lung cu care sa traga apa de la 500 de metri, din Dambovita. Hidrantul nu mergea, normal. Ar fi fost o minune sa mearga. Atunci mi-am
dat seama ca daca e sa ardem, ardem. Numai o minune ne poate salva in tara asta.
Nici macar nu cred ca-s de vina pompierii. Aveau trei scari in ditamai judetul Constanta. Ceea ce inseamna ca daca iau foc patru apartamente dintr-un bloc, unu e sacrificat. Astepta pana sunt salvati ceilalti sau cum ii e soarta.
Ce sa le ceri pompierilor? Sa leviteze pana la etaj? Sa ii prinda pe oameni in brate?!
Nu mai am putere sa ma revolt. Nu respectam reguli, ne facem ca ii echipam pe pompieri, dar hidrantele nu merg, scarile sunt putine, iar saltelele nu mai sunt in dotarea lor.
Ne facem ca facem.
E trist. E de cacat. Daca vreti „mai binel”, cred ca trebuie sa va carati din tara. Adevarul e ca aici, noi astia de 40 si de ani nu mai prindem „mai binele” asta.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
