Mitica Mariusel Margarit este deputat PSD de Galati si va fi sambata la miting sa lupte cu nenorocitii care nu ii lasa sa fac justitie. Ce aranjat si teapan sta el in poza, ca un ginerica, gata sa sara fomeile pe el, manca-l-ar mama de baietel mumos!
Mariusel a lucrat si la Guvern, ca subsecretar de stat in domeniul naval. Si de atunci ii place sa se dea in barci.
Mariusel are profil pe Tinder si, desi este insurat, a iesit si el putin la agatat.
Cum ar arata o descriere perfecta a lui Mariusel?
“Sunt un barbat siecsi, varsta intre 40 si 55 de ani, inaltimea spre 1,80. Mai am 20 de cm pana la 1.80, dar sunt in crestere.
Sunt un geniu, in sensul in care am facut facultatea in doua ore, nu in 4-5 ani, ca altii. La 35 de ani, intr-o joi de decembrie, pe 25, am luat Bacalaureatul, apoi, a doua zi, am facut si facultatea.
Caut o fata simpatica, cu simtul umorului, pentru o relatie stabila si trainica de 5 minute, pana vine nevasta acasa. Daca intra iubi pe usa, trebuie sa spui ca esti secretara mea. A mers pana acum cu 50 de fete.
Trebuie doar sa bati la usa, sa spui parola: “Jos Kovesi!” Pe mine ma incita parola asta. Parola de final o spun eu, Este: “Ia 10 euro si fugi!”
Fac mult sport, in sensul ca o sa ma apuc cat de curand de alergat. Intr-o joi din martie, spre octombrie.
Citesc mult, sunt un intelectual. Spre exemplu, in ultimele doua zile am citit un email de la partid, cel cu organizarea mitingului. Deocamdata sunt la primul rand.
Cum trebuie sa fie fata? Sexy, inalta, sani mari, bine facuta si fara respect de sine. Cel mai bine ar fi sa fie oarba, dar a functionat si cu doua fete cu dioptrii de minus 8.
Imi plac plimbarile lungi si romantice, de la usa pana in dormitor.
Vad multe filme de arta. Nu stiu ce inseamna asta, dar am copiat de la descrierea altuia. Noi, cei din PSD, luam tot.
Te astept, sunt fierbinte. Mai ales daca beau o bere si transpir.”
Deputatul tau, Mariusel. Dar poti sa-mi zici si Iepuras.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
