Vrem inapoi in Piata Revolutiei marele monument al pu… !

Suntem un grup de cetateni din Bucuresti, extrem de suparati ca au mutat azi din Piata Revolutiei, Marele Monument al Pu…
Multi au zis ca ar fi monumentul Coalitiei pentru Familie. Dar nu e, pentru ca ar fi fost si o… Nu e!
Bun, ce se intampla? Am aflat ca mai multi bucuresteni s-au aratat indignati peste masura ca in mijlocul orasului a aparut O MARE PU… sculptura. „Fiinta”, de sculptorul Marius Leonte.
Noi nu intelegem de ce a fost mutata de acolo. Sau mutat, monumentul. Pai ce primim noi, cetatenii, de la politicieni, in fiecare zi? Auzim? O MARE PU… un mare monument, adica.
Consideram ca falusul acela imens reprezenta perfect situatia de acum a romanilor:
Avem autostrazi? Fix o pu… , adica un monument.
Avem maternitati? Fix o pu…..
Ii intereseaza pe politicieni de nevoile noastre? Fix o pu…
S-a rezolvat cu condamnarea coruptilor? Fix un monument.
Mai vreti? Ce ar putea ilustra mai bine viata noastra, a romanilor? Ce ar putea simboliza realist mai relevant ce primim noi in fiecare zi?
Obiectul acela statea, se uita la noi si spunea: „luati, ma, de aici! De la politicieni!”Si noi raspundeam: „luati, ma, si voi!” Era o simbioza, un schimb de idei intre noi si obiectul. O comuniune. Despre asta e vorba in ARTA!

Domnilor, acela era monumentul nostru national. Si Primaria Bucuresti l-a mutat, dupa ce il amplasase. Nedrept, sfasietor! Mizerabil!
A, in incheiere: stiti Marele Monument al Rahatului Infipt in Băţ? Ala care a costat vreo 2 milioane de Euro?

Sa nu cumva sa va treaca naibii prin cap sa il mutati de acolo!
El reprezinta perfect situatia de cacat in care ne aflam.”

Grupul Pentru Sustinerea Monumentelor Traditionale din Bucuresti.

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”