Zeci de mii de romani cred ca printul din Dubai le da un palat.

Acum o sa iti vorbesc despre romanii inteligenti. Zeci de mii de romanasi de-ai nostri au crezut ca printul Mohammed Recycle Bin Al Rashid Al Inca Ceva le ofera un palat in Dubai.

Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune

Bai, fratilor, tot ce trebuia sa faci era sa scrii „Dubai” la postarea prointului si sa ii dai like paginii. No? Simplu.

Daca esti un roman care e convins ca printul din Dubai ii da un palat, am un mesaj pentru tine:
Mi-a scris aseara printul, pe la ora 22, cand am intrat in baie, da’ nu prea venea apa calda. Mesajul lui Muhi, ca asa ii zic eu, e urmatorul:
„Silviu, mi-a scris aseara Marian din Berceni, cel care a castigat palatul meu. Acum am trimis soferul la aeroport sa il ia, vine sa faca cadastrul. Ideea e ca am inteles cat de mult reprezinta pentru voi, romanii, sa aveti un palat in Dubai si m-am gandit sa extind concursul.
O sa dau 10 palate, Silviule, sa fac zece romani fericiti! Peste drum de ala pe care tocmai ti l-am dat tie sunt toate. Au apa calda, apometre, panouri solare, sunt la cheie.
Si nici macar nu trebuie sa se osteneasca sa scrie „Dubai” in comentariu. O sa scrie numai „D”. A, ca tot mi-am amintit: spune-i,ma, tu, Marilenei, ca a comentat pe pagina mea cu Partikip si nu pot sa ii dau hotelul ala inalt. Sa editeze si sa scrie „Dubai”, apoi se rezolva.
Pun si patru masini la bataie, doua neveste, o camila, un elicopter si drona lu’ ala micu’.
Diseara o sa beau o bere cu Marian din Berceni, joc o tabla si imi va povesti mai multe despre concursurile astea. Auzi, am si un put cu petrol in spatele palatului. Nu produce mult, cam un miliard pe an. Crezi ca merita sa il dau si pe asta la concurs sau e prea putin?
Scuze ca ti-am dat SMS si nu te-am sunat, dar nu mai am credit pe cartela!”

Muhi din Dubai.

Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

FRAGMENT:

”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.